Majoritatea PSD-UDMR din CCR a scris o pagină de drept cu cerneală roșie. Decizia pe articolul anti-Fritz nu e juridică și nici constituțională. E o comandă politică și se vede în fiecare paragraf al motivării de un absurd inimaginabil.
Prima absurditate gravă
Propria jurisprudență a Curții Constituționale spune, de decenii, că neretroactivitatea are „valoare absolută” și nu admite nicio derogare. Motivarea relativizează principiul neretroactivității: dacă e în joc imaginea funcției publice atunci e ok să fie retroactivă. O valoare absolută nu se ponderează cu altceva, asta e definiția absolutului!!! Acum introduc o condiție, mâine alta.
A doua absurditate gravă
Textul din Codul civil, invocat în motivare, vizează efectele viitoare ale situațiilor legale în derulare, nu atașarea de sancțiuni noi unor sițuații legale ÎNCHEIATE!
A treia absurditate gravă
În susținerea părților este invocat precedentul CEDO Lykourezos c. Greciei care interzice întreruperea unui mandat electiv pe reguli inventate după vot!!! Judecătorii PSD-UDMR nu dau niciun răspuns la decizia CEDO.
Și acum perla juridică a anului: sancțiunea, ne explică judecătorii PSD-UDMR, nu îl lovește pe om, ci „funcția viciată”. Adică nu pe Dominic Fritz îl demit, ci fotoliul. Nu votul a peste 50 000 de timișoreni îl anulează, ci o „abstracțiune juridică”.
Așa arată dreptul când e trimis să justifice decizia politică a PSD-AUR. Nu despre integritate e vorba. Dacă era despre integritate, legea se aplica pentru viitor, tuturor, egal și își atingea integral scopul. E despre un singur om, un singur oraș și o singură frică: frica de Dominic Fritz care nu poate fi cumpărat, deci trebuie eliminat.
17 august 2026 rămâne în istorie drept ziua în care Curtea Constituțională a demis un primar ales.
