Soldatul de infanterie marină Inha Chekinda a fost capturată în Mariupol și a petrecut aproape șase luni în captivitate. Inha a fost ținută într-o celulă cu o tânără camaradă de arme, vizavi de sala de interogatorii.
Ea își amintește că l-a văzut pe răpitorul ei pentru prima dată:
„Un corp viu, dar fără viață în ochi. Numele de cod — Moartea. Mâini fără degete, doar oase solide. Nu-l voi uita niciodată.
Într-o zi, el a amenințat-o:
„Dacă nu vorbești, o voi viola pe sora ta de arme”.
El a lovit-o pe fată în plexul solar — ea a căzut în genunchi.
Apoi el a întrebat: „Știi să suxx?”
Ea a plâns și a spus „nu”.
Inha a intervenit: „Lasă-mă pe mine să o fac în locul tău”.
El i-a dat un ciocan de lemn, i-a ordonat să pună un prezervativ pe el și să-l sugă pentru a-și cruța sora de arme.
„Am făcut-o și am plâns”, spune Inha.
El a râs batjocoritor: „De ce plângi? O să-ți scot dinții”.
El a lipit-o de perete și a bătut-o cu un baston de cauciuc. Ea a țipat, dar el nu s-a oprit.
„Dacă nu taci, o să te violez până îți pierzi pulsul.”
Într-o zi, au luat-o pe sora ei de arme. Inha credea că nu o va mai vedea niciodată.
Apoi a auzit un țipăt inuman. Au târât-o pe fată într-o cameră cu un cuptor industrial suficient de mare încât să ardă o persoană. Au bătut-o și au început să o împingă în flăcări. A leșinat.
Într-o zi, Inha a fost dusă în camera de interogatoriu și obligată să stea în picioare pe un scaun. El a lovit-o cu un ciocan în mână, dar un cecen l-a oprit: „Nu o atinge”.
Locotenentul a spus: „În numele Rusiei, îți cruț viața. Apoi au obligat-o să cânte „La mulți ani”. Pe 17 octombrie, Inha a fost în sfârșit eliberată.Ulterior, ea a fost decorată cu Ordinul Curajului, clasa a III-a, pentru curajul și rezistența ei.
Povestea ei dezvăluie teroarea și abuzurile la care sunt supuși ucrainenii în captivitatea rusă
